Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to Bitterlies. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
`` the winner takes it A L L; closed ``
Topic Started: Feb 13 2012, 10:25 PM (109 Views)
Adalya Morgance de Rosenberg
Member Avatar
sotia lui Kazimir Rosenberg; printesa Meragonului
teragon: royal family
  • Drumul spre Meragon durase zile care parusera mai lungi decat deobicei. Luase cu ea inca doi oameni din Teragon si pe nelipsitul Caius. Nu trimise nicio scrisoare prin vreun mesager ca sa isi anunte sossirea. In schimb lasase una din cele doua garzi ale tinutului din Nord sa mearaga mai repede si sa dea de veste asa ca probabil intre ei se va afla o diferenta de cateva ore. Innoptasera in Uragon si fusese ca deobicei neplacut, dar plecare inainte ca razele soarelui sa inunde cerul din ce in ce mai senin semn ca se apropiau de taramul ei. Ajunsesera pe dupa-masa in Meragon, dar distanta pana la palat era destul de maricica mai ales de la locl granitiei cu Uragon pe unde alesesera sa iasa. Fiind mai periculos trebuia mereu sa aleaga caile mai fara incidente chiar daca asta insemna kilometrii in plus. Astfel ca soarele intrase de tot in nori cand ajunsesera. Adalya deja anuntase una din garzile ei, cea care plecase mai devreme ca nu dorea nicio sarbatoare si ca acela era un ordin. Voia doar ca parintii ei sa stie si a doua zi puteau afla si restul poporului. Era prea prost dispusa si stia ca era nobila si trebuia mereu sa fie in stare de papusica, dar de data aceasta nu ii iesea. Ii era de ajuns ca doar muncitorii de la palat sa o primeasca fumos. Atipic ei, dar se mai intampla.

    Nu stia unde era Demitri, intrebase vag despre el si nu primise niciun raspuns clar. Cand isi saluta parintii el nu se afla prin preajma. Statu de vorba cu acestia ca sa nu para nepoliticoasa, apoi se retrase in fostul ei dormitor pentru a face o baie. Isi chema fostele servitoare pentru asta si se bucura sa le vada chipurile mult mai calde decat ale celor din Teragon. Totul era atat de familiar, dar nicio clipa nu regreta deciziile facute. Nici chiar acum cand se afla in fosta ei casa. Asta denota cat de dornica era devina regina, si nu doar titlul o interesa ci totul, la pachet. Voia sa domneasca chiar daca asta insemna sa fie la un moment dat impotriva Meragonului si poate chiar a fratelui ei geaman. Cu siguranta ca ea avea sa ajunga prima pe tron, regele Teragonului era bolnav si oare nu se gandise nimeni sa il crume de suferinta mai repede? Insa nici Demitri nu era departe si cu siguranta aveau sa se ciocneasca la un moment dat. Adalya, putea sa fie fara scrupule cu toate ca isi iubea fratele pentru ca era sange din sangele ei. Pana acum isi facusera rau unul altuia si implicit regatului. Acum ea era casatorita si mai mult ca sigur risca decapitarea in Teragon daca era descoperita. Acuzarea de tradare era cea mai periculoasa si mai agresiva dintre toate. Si totusi, iata ca Adalya venise sa isi vada fratele. Nici ea nu stia prea bine de ce. Poate doar ca sa vada ce pozitie luase dupa ce ea se casatorise. Mai vorbisera si dupa nunta, in Teragon ultima data, dar foarte vag. Isi facea prea multe probleme.

    Dupa ce facu baie se imbraca intr-o rochita mai lejera fara corset. In Meragon era mereu cald si nu ii placusera niciodata rochiile care o incalzeau doar asa ca nu prea le purta. Doar in Teragon o mai facea uneori si datorita faptului ca era acum sotie, dar si pentru ca era frig. Pleca din dormitorul ei si ajunse la parterul palatului unde vorbi cu servitorii care pareau incantati sa o vada. Zambi in stanga si-n dreapta fara sa se simta deloc obosita. Baia o mai invioras contrar asteptarilor ei. Nu mai intreba de Demitri pe nicaieri, mai mult ca sigur aflase si el ca venise printesa acasa. Cine stie prin ce bordel statea adunat. Rase in sinea ei si se indeparta de multime. Cand se vazu singura mai mult alerga sper grajduri. Se relaxa cand iesi la aer mintindu-si de atmosfera placuta din acel regat. De muzica noptii, muzica pe care in Teragon era incapabil sa o auzi deoarce acolo nu era decat o vajaiala de vant continuua. Merse la Phantom intai, calul ei negru cu o pata alba in frunte pe care il calarise de-a lungul drumului spre Meragon. Dormea asa ca se duse spre Pandora, iapa ei bolnava pentru care inca avea sufletul incarcat cu vina desi nu aratase asta niciodata. Decat o mare tristete ca fusese nevoita sa renunte la ea. Pandora era treaza asa ca se duse sa o mangaie. Petrecu ceva minute cu ea dandu-i si de mancare. Cu animalele, Adalya era o persoana complet diferita mai ales de cand ii facuse rau Pandorei. Insa cu oamnii... era pur si simplu alta femeie. Se departa de grajdul amenajat ei si se aseza undeva pe o banca lunga de lemn chiar in spatele grajdului, rezemata de acesta. Pe jos era mult fan asa ca ridica putin in mana ei doar pentru a-l invarti neatenta ca pe un tic in timp ce privirea i se fixa intr-un punct mort in fata tarcului gol din fata ei. Era prea tarziu ca cineva sa fie pe acolo, isi zise.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Demitri Morgance
Member Avatar
printul Meragonului
meragon: royal family
  • Fusese desigur informat de sosirea Adalyei. Parintii lui isi apreciau si iubeau prea mult fiica, ca sa nu-i aduca la cunostinta. Inca se mira cum de nu era tot palatul in petrecere. Ai spune ca vanturile nordice o obosisera si imbatranisera pe printesa lor, altfel nu-si explica misterul din spatele discretiei sale. Nici nu isi facuse timp de documentare, parandu-i-se irelevant. Stia cu siguranta ca viitoarea regina era teafara si nevatamata, doar supusii sai se ingrijeau de asta si-si puneau capetele la bataie in proces. Datoria lui fata de ea se sfarsise cu multi ani in urma si era convins ca intelegea prea-bine ce se petrecuse intre ei, nu mai necesita explicatii suplimentare cu siguranta. In seara respectiva evitase sa se arate in fata celor care ii oferisera educatie si un adapost. Nu ii putea numi tocmai familie, avand in vedere evenimentele vechi si recente totodata. Regele rege ramanea, chiar si cand trebuia sa isi ucida fiul, ca sa isi pastreze tronul. Isi dorea puterea cu orice pret, dar din motive necunoscute. Ravnea in mod evident dupa ea, probabil din acest motiv fusese tinut la o oarecare distanta de camera tronului, in ultima vreme. Vroiau sa il impiedice de la a cunoaste in continuare, se temeau ca daca mai acumula multa informatie, nu vor reusi sa-l joace pe degete cum mai razbeau rareori cu batranul. Insa, revenind la evenimentul principal al serii, se cam sustrase din palat, doar ca sa evite sa ucida vreun nefericit, care ar fi esuat cu siguranta in a-l aduce in fata parintilor si-a prea-iubitei surori. Isi inchipuia deja ca batranul nu avusese apetit din pricina sa si ca-l bombanise intreaga seara. Probabil se abtinuse doar cand femeia ce se casatorise cu el il facuse atent ca sensibila Adalya e obosita si ca astfel de incidente pot fi discutate si cu alta ocazie.

    Pufni, gandindu-se ca nici in atatia ani nu se schimbase nimic. La ce spera cand va prelua fraiele? Nu era ca si cum totul ar fi fost diferit cat ai clipi. Orice schimbare necesita timp, rabdare, iar perioada de tranzitie insasi ar fi putut distruge regatul. Nu mai trecuse prin nimic similar, deci viitoarele modificari propuse de Demitri aveau sa fie o adevarata provocare. Tot ce spera era sa nu fie suficient de necugetat cat sa spulbere munca sa de decenii. Isi sacrificase o intreaga copilarie si planuia sa mai dea la schimb si altele, intre timp. Prefera sa creada despre el ca va avea situatia sub control, poate de aceea mereu gasea solutii pana si la te miri ce problema. Simpla idee ca s-ar putea sa nu stie sau sa nu faca fata la inceput, il stresa enorm.Daca in copilarie tatal lui il urmarea si-l tinea din scurt, acum invatase sa faca el intocmai, de unul singur. Inspira adanc, uitandu-se oarecum distrat la cer si remarcand ca se intunecase de o bucata buna de timp. Fiul risipitor era indreptatit sa se intoarca, mai ales ca era sigur ca nu va intalni pe nimeni la respectiva ora. Nu intra pe poarta principala, ci pe cea a servitorilor, vrand s-ajunga mai repede la grajduri. Acolo se ducea de obicei, pentru momente infinite de liniste. Constientiza ca batranul il va gasi mai rapid, cunoscandu-i obiceiul, dar nu-i pasa. Era pregatit sa isi accepte pedeapsa, nu fugea inca si-n plus, cu siguranta mandria surorii sale suferise mai mult de pe urma neprezentei lui.
    Ma vrei, Adalya? Cel mai probabil,doar il acaparase in ultimii ani, se ingrijise sa domise si sa il controleze prin metode numai de ea stiute. Nici nu se obosise s-o dibuiasca, stiind ca atata timp cat vaneaza tronul, trebuie sa invete mai inainte sa se supuna. Doar dusmanii trebuie sa-ti fie cei mai buni prieteni, daca doresti o sansa reala impotriva lor.

    Avea de gand sa il viziteze pe el, armasarul lui African, negru la culoare mai rau decat taciunele, Lan. Nu isi amintea cand anume il botezase astfel, doar ca raspundea la acel nume de cand asezase intaia data saua pe el. Lua peria de deasupra fanului, apropiindu-se de el si trecand-o pe deasupra coamei, coborand cat era mana de lunga, fara sa se aplece. Nu era indatorirea sa sa curete caii sau sa se ocupe de ei. Cu siguranta nu, dar era una din activitatile care il relaxau. Desigur, batranul le cunostea cel mai bine, dar probabil se odihnea deja. Altfel, riscul sa se trezeasca cu cinci garzi pe cap era ridicat. Ii trecu prin cap sa mai viziteze un grajd, desi cu atat mai putin avea el ceva de facut acolo. Era iapa Adalyei, o compatimea din pricina stapanei, dar nu ii marturisise pana atunci nimic ei, nici cel mai mic indiciu despre cum ar fi bine sa se poarte cu loiala vietate. Nu mica ii fu surpriza sa o zareasca fix in fata tarcului, pe una din numeroasele banci din lemn. Aborda un zambet cordial, luandu-si postura dreapta, aparent solemna, doar cuvintele il dadeau de gol in toata aceasta sarada:
    "Printesa-tradatoare s-a inapoiat? Si ce treburi oficiale te aduc in umilul nostru tinut?" Inspira adanc, stiind ca pusese suficient paie pe foc deja. Nu ii placea sa starneasca certuri cu Adalya, dandu-si seama de la inceput c-acele conflicte ii vor scapa de sub control, doar fata era asa de inversunata. Dupa o oarecare pauza i se infatisa, apropiindu-se considerabil cat sa o priveasca pe Pandora dincolo de barele din lemn, exact in spatele ei. De data aceasta, tonul pierduse sarcasmul initial, iar expresia faciala denota o oarecare grija si seriozitate. Ii era frate, o sfatuia. De avea sa-l asculte bine, daca nu, tot bine, dar el isi facea datoria. Asa o obisnuise, nu?
    "Scap-o de dureri. Au devenit prea mari in ultima vreme." o anunta de cum stateau lucrurile, constient ca restul se vor gandi de zece ori inainte sa deschida gura, doar ca sa nu o raneasca. Doar el se ocupase mereu de comunicarea vestilor neplacute.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Adalya Morgance de Rosenberg
Member Avatar
sotia lui Kazimir Rosenberg; printesa Meragonului
teragon: royal family
  • Lucrurile i se parusera putin schimbate la palat, ori poate era de vina lipsa ei mai lunga decat niciodata si acum multe i se pareau ca nefiind la locul lor. Se simtea in regula, dar nu ca inainte cand considerase locul acela casa. Se desprinse de el stiind ca era imposibil sa se mai intoarca. Divortul nu era vazut cu ochi buni si ea nici macar nu se gandea la asta. Trebuia sa ii dea un fiu lui Kazimir inainte si sa se asigure ca cineva din sangele ei avea sa ajunga sus de tot. Dar nu se grabea, stia ca era ceva in neregula in familia regala a Teragonului. Adalya se intelegea bine cu sotia lui si vazuse ca e ceva suspect cu aceasta uneori. Trebuia sa investgheze mai mult, putea sa jure ca era ceva in neregula cu Ovidius, regele tinutului de Nord. Abia cand se va vedea regina, gandurile la un copil urmau sa i se mai inmoaie. Desigur ca daca s-ar fi aflat ca ea nu ramanea insarcinata in mod expre, din nou putea sa fie acuzata de inalta tradare si poate ca exilul o pastea in cazul acesta. Decapitrea doar in cazul adulterului. Intotdeauna e bine sa stii exact ce pericol sta in umbra inainte de a comite pacatul. Inca nu uita ca garda ei de corp era contra tuturor alegerilor ce le facuse ea. Si involuntar se gandi daca si Demitri credea ca acea casatorie a Adalyei din pur interes era deplasata. De ce nu isi gasise un nobil aici in Meragon? Pentru ca erau prea mici pentru aspiratiile ei. Si nu era infumurata. Asa spunea ea cel putin.

    Auzi pasi, dar nu se misca din loc. Se gandi ca poate era vreun ingrijitor de cai care uitase sa inchida vreun tarc sau vreun grajd. Ori cine naiba stia. Dar se pregati sufleteste sa fie clar deranjata din gandurile ei grele. Inchise ochii si ii deschise la loc cu o miscare slaba. Atunci ii intalni statura impunatoare a fratelui ei. Nu se schimbase prea mult, trecusera doar cinci luni de cand nu il mai vazuse pana la urma. Nu cine stie cat ani. Mereu se oprea cu ochii fixati asupra lui doar pentru o analiza. Semana cu ea, buzele, nasul, forma ochilor, parea ca se uita in oglinda. Unele gesturi erau indentice cu ale ei. Deseori era chiar enervanta treaba, dar se obisnuise si acum se mai si amuza pe faptul ca erau pana la urma frati gemeni. "Ai intarziat. Credeam ca o sa ajungi de indata si ca mi-ai dus dorul." comenta ea mai mult ca sa il certe ca de cum plecase ea din regat, el si-o luase in cap si uitase ce inseamna sa fie Adalya prin preajma ca sa il domine. Mereu iesea asa cum voia ea cand venea vorba de dorintele ei materiale si nu numai. Nu o deranja insa acum ca el venise la palat abia dupre ore de la aparitia ei acolo. Doar avea chef de comentat in speranta ca afla mai multe despre felul in care se simtea el. "Tradatoare?" intreba retoric si incepu sa rada din senin. Si pe cine tradase mai exact pe el sau pe intregul regat? Iar daca acum o numea asa, cum avea sa o mai cheme atunci cand la propriu se putea afla in razboi tocmai cu el? Se gandea prea departe, nu-i asa?

    Ce o aducea in tinut era greu de zis. Unu la mana se saturase de Kazimir si de noptile in care el nu era in patul lor si deci implicit se saturase de barfele din regat care chiar o ajutau culmea. Dar era injositor. Niciodata nu ii placuse sa fie umilita de un barbat mai ales. Iar printul ei o facea deseori. Si Adalya simtise nevoia de o iesire mai lunga, sa vada fete familiare. Nu statea decat cateva zile si pleca, desigur nu anuntase pe nimeni ca vizita ei era atat de scurta. Dar daca o lungea atunci plecarea era si mai greoaie. In plus familia ei si chiar Demitri puteau la fel de bine sa o viziteze, dar era prea mult sa ceara asta. De pe acum stia ca desi parintii o iubeau mult, singura lor vizita avea sa ramana cea de la casatorie si atat. Spera sa se insele, dar daca nu atunci sentimentele pentru ei nu erau chiar atat de neindreptatite. "Sa spunem ca ma ingrjoreaza relatia ta cu tatal nostru. Pare mai inversunat pe tin decat inainte. De ce?" Prin 'de ce?' intreba de fapt 'ce ai mai facut rau de l-ai suparat?' Putea totusi sa ghiceasca: era vorba despre tron. Iar Adalya il intelegea perfect. Dorintele lor pentr a conduce si pentru a avea putera erau mari. Din nou, o asemanare si in felul de a gandi. Mda. Nu degeaba ajunsesera si in acelasi pat. Sau Demitri chiar credea ca totul pornise de la ea?

    Cand fratele ei deschise subiectul cailor, se ridica de pe banca. Incet se apropie de fratele ei care privea spre Pandora ce se chinuia sa doarma. Ii arunca o privire intepatoare lui Demitri pentru ca atingea acel subiect sensibil ei. "Sugerezi ca trebuie sa moara?" intreba rar gandindu-se ca la asta se referise el prin crutarea durerii. Altceva nu putea sa faca si era in starea aceea nu de ieri, ci de ani. Si ea vazuse cum totul se agravase si acum saraca iapa nici sa mearga nu mai putea. Adalya chiar intentionat spusese ca vrea ca Pandora sa traiasca si sa moara pe cale naturala. Poate de aceea nimeni nu se atinsese de ea, lasand calul acela sa sufere. Deci, dupa ce ca Adalya o imbolnavise si se purtase oribil cu ea intr-un moment al vietii, acum continua sa faca asta. Poate ar fi fost mai bine sa o omoare inca de atunci cand o accidentase. Din nou se simtea si mai vinovata decat inainte pentru ca practic Demitri ii spunea ca acel cal suferea si doar din cauza ordinului ei. Daca intelesese bine, atunci avea sa ii ofere privlegiul chiar lui. Se uita iar spre iapa apoi se sprijini cu spatele de portile inchise de dupa care era Pandora. Se aseza in asa fel incat sa ii taie privirea si lui Demetri si sa se uite la ea. Pe cai ii vedea mereu si nu o privire nu avea sa o vindece pe saraca iapa.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Demitri Morgance
Member Avatar
printul Meragonului
meragon: royal family
  • Prezenta ei crea o atmosfera bolnavicioasa pentru Demitri. Oricat se straduia sa ramana calm si detasat, Adalya mereu trezise latura aceea intr-ansul. Era imposibil sa se controleze sau sa fie calculat. Omitea multe, parea usor tulburat de fiecare data cand ajungea sa se oglindeasca in ochii identici, la fel de ageri si atenti ca ai sai. Detaliul ramanea detaliu, nu acorda atentie lui nicicand, doar ca efectul ei asupra lui nu l-ar fi putut trece cu vederea, oricat s-ar fi straduit. Avea farmecul inegalabil al unei printese si viitoare regine. Daca nu ar fi fost incest, Demitri ar fi facut-o a lui pe veci. Pana la urma, ca sa fie incoronat, de o asemenea mandrie si frumusete, mai degraba nenorocire si paguba avea nevoie la usa. O analiza din cap pana in picioare, repetand gestul ei fara sa constientizeze. Cat de ciudat era s-aiba o sora geamana... O acoperise de atatea ori, cand erau mici... Se amuza numai cand isi dadea seama cate ore pierduse din viata, pe urmele ei. Nu era indeajuns antrenamentul, dar il mai solicita si Adalya, de aceea putea spune clar si categoric ca nu avuse parte de timp de calitate, petrecut distrandu-se.
    "Sa-ti duc dorul, surioara?" o intreba aparent cinic, stiind ca lucrurile nu stau deloc asa de bine cum le plasticiza el. De cand devenise asa interiorizat pana si fata de ea? Nu isi amintea cand mai incercase sa se ascunda de Adalya. Erau identici in multe puncte, deci renuntase de mic sa para ceea ce de fapt nu este, in fata femeii. Si-atunci? Acum ce il oprea sa se manifeste ca de obicei? Nimic, doar era viitorul rege al Meragonului. Lui nu ii statea piedica sau obstacol in cale. Orice impediment ar fi fost spulberat cat ai clipi. Rareori i se impotrivea altcineva, cu exceptia incantatoarei si dragei lui surori, iar ea obtinea castig de cauza. Fusese educat de mic s-o protejeze, pana cand i se paruse normal si tratase totul ca pe rutina.

    "Ignora apelativul. De cand ai devenit asa sensibila la parerile celorlalti?" lasase intrebarea retorica in aer. Nu se obosise sa explice, stiind c-ar fi picat singur in propria-i capcana, de mai lungea si persista mult pe subiect. Prefera sa se concentreze pe schimbarile prin care trecuse ea si s-o perceapa la fel ca in trecut, dupa cinci luni de aparenta despartire. Nu i se parea diferita, defel chiar...Se pare ca, in ochi lui Demitri, Adalya, viitoare regina a Teragonului era una si aceeasi cu sora sa, nascuta si educata in Meragon. Nu ii marturisise niciodata adevarul, insa. Era bun sa se exprime doar in situatii extreme, de obicei obisnuia sa taca si sa faca. Ii placuse sa faca din tantar armasar, mai ales de cand plecase de-acasa, de acolo si sugestia cum c-ar fi tradatoare a propriului regat. Vroia s-o invinovateasca, ca sa diminueze practic presiunea ce o avea pe umeri. Nu-i suradea posibilitatea s-aiba oricand un razboi impotriva sa. Oricat de calm si distant era Demitri, tot nu era in stare sa ucida sange din sangele sau. O asculta cum se amuza de pe seama poreclei primite, fiind oarecum multumit ca nu o ranise. Era prea grijuliu? Probabil, dar era doar vina batranului. El i-o pusese pe cap inca de la o varsta frageda. Se deprinsese cu ea intreaga, teafara si nevatamata. Daca patea ceva, orice, s-ar fi invinuit la randul sau, crezand ca nu fusese suficient de puternic cat s-o scoata din incurcaturi si ca, ca atare, nu merita tronul. Ce prostie... Acum pe cine mintea? Propria constiinta? Nu ar fi renuntat la mostenire nici de dragul Adalyei, practic aceasta era scopul sau suprem. O privi inca o data, mai mult ca sa ii transmita un pic din determinarea sa. Intelegea, nu? Nimic nu va mai fi, asa cum a fost.

    Era o persoana al naibii de calculata. Simplul gand ca asa se cuvenea il impiedica sa-i rasteasca un: 'Asta e problema mea, nu te implica. Deja ai facut suficient.'
    Dar tacu, analizand tarcurile de parca abia atunci le vazuse. Isi lua timp sa isi masoare cuvintele, rostindu-le doar cand era sigur ca o va face pe un ton moderat.
    "Pentru ca nu i-am intampinat odorul cum se cuvine. Cred ca arde de nerabdare sa ma infatisez lui, ca s-aiba oportunitatea sa-si manifeste, intr-un final, furia." replica, ocolind cu dibacie subiectul tronului si-al viitoarei incoronari. Cu toate acele amanunte pe cap, aproape uitase de subiectul Pandora si cand o vazu ridicata si-n fata lui, inghiti in sec. Era un aspect delicat... Daca printesa cadea in depresie, il credea in stare pe batran sa-l decapiteze. Insa isi calcase pe inima, ceda, asa cum facea mereu in prezenta ei, privind-o fix in ochi si spargand linistea in cele din urma. Nu vroia sa se acumuleze tensiune intre ei, cat s-o tai cu cutitul, nu avea sens... Vroia sa ii spuna macar o data Adalyei, cand intrecea masura. Asa trebuia sa se comporte un viitor rege, nu? Sa fie responsabil pentru cuvintele sale, nu sa se fereasca de ele.
    "Da. Las-o sa moara." Se dadu un pic in lateral, cautand cu privirea usa tarcului si locul de unde se deschide. Intre timp isi strecura mana intr-a ei, cuprinzand-o si tragand-o in directia calului suferind. Nici somnul nu il avea linistit, nu putea sa mai neglijeze evidentul, nici macar de dragul ei. Isi scoase sabia din teaca fara s-o previna si o aseza undeva in fan, la picioarele lui, dandu-i timp ei sa se acomodeze cu ideea. In cele din urma, mai facu o ultima propunere.
    "Hai s-o facem amandoi."
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Adalya Morgance de Rosenberg
Member Avatar
sotia lui Kazimir Rosenberg; printesa Meragonului
teragon: royal family
  • Cinismul fratelui ei o facu pe Adalya la inceput sa il priveasca rautacios si apoi rase nervos pentru cateva secunde. Era ceva diferit la el, dar mai mult parea ca se chinue sa fie. O bucura ca tomai Demitri era cel incerca sa puna distanta intre ei doi. Sau asa i se parea ei. Ii putea observa fiecare licarire, fiecare muschi al fetei miscandu-se chiar in fractiuni de microsecunde. Contactul direct mereu o ajuta sa il citeasca mai bine si se folosea infinit de asta. Dar care era motivul lui de a pune acea bariera intre ei? Oh, raspunsul era cat se poate de clar, dar Adalyei mereu ii placuse sa se joace cu vietile celorlalti chiar si cu cea a fratelui ei atata. Si sa il vada uneori mancandu-i din palma era o imagine atat de placuta. "E un lucru rau?" intreba fara sa astepte vreun raspuns, dorea doar sa il streseze mai mult si sa nu schimbe atat de repede subiectul. Nu putea uita ca tocmai prietenului lui bun, avea impresia ca Adalya venise in Meragon doar pentru a ajunge iar in patul lui. Un lucru neadevarat intr-o oarecare masura. Daca urma sa isi gaseasca un amant, avea sa o faca acolo in Teragon si sa aibe o relatie mai normala. Era pur si simplu imposibil sa stea legata de Demitri. Nu era sanatos nici pentru ea si voia sa puna punct, dar acum avea chef sa isi ia la revedere cum se cuvenea. Dar statea in banca ei pe moment doar ca sa ii observe mai bine comportamentul barbatului si sa stie de la ce se putea astepta. Un refuz? Era curioasa si avea sa isi joace rolul. "Tu nu esti toata lumea deci imi permit sa fiu oricum vreau cu tine." Desi el ii puse o intrebare retorica ea decise sa ii raspunda cam pe langa subiect pentru ca orice se putea intelege din replica ei. Din nou, parea ca Adalya voia sa isi exercite puterea asupra lui. Si apopo de Caius, brusc ii veni in minte daca ei se intalnisera de cand ajunsesera. Probabil ca fratele ei ar fi ramas surprins sa vada cat de mult se deterioarase relatia ei cu garda de corp. Insa tot tinea la el ca la un frate aparent si de aceea inca ii permitea sa comenteze cand avea chef. Un subiect cam complicat si mai bine si-l stergea din minte pe moment.

    "Cu parere de rau ii dau dreptate tatalui nostru asa ca nu imi va parea rau cand il vei intalni si te va mustra pentru nesabuinta ce ai aratat-o astazi." spuse pe un ton rautacios ca si cand inca era suparata pe intampinarea lui mai mult decat insexistenta. Daca se gandea mai bine poate ca Demitri ajunsese la grajduri si daduse peste sora lui din pura intamplare nu ca se interesase inainte unde se afla. "Dar oricand te poti revansa." mai spuse simtind ca o mananca limba. Rase in sinea ei cautanu-i cu nesat privirea. Vazuse cu cateva clipite in urma cum el se uitase spre ea cu acea determinare de parca isi impunea sa nu faca vreun lucru prostesc. Adalya il respecta pentru convingerea lui subita, dar semenele nu ii erau suficiente. Niciodata nu fusesera si se mira ca Demitri inca nu deschise larg subiectul si sa spuna tot ce are pe inima. Atipic unui barbat, nu? Atunci poate avea nevoie de un avant.

    Subiectul Pandorei devenea un impediment in discutia lor si o amanare a unei conversatii ce trebuia sa aiba loc. Nicodata nu vorbisera raspicat despre asta si era nevoie pentru ca viata sa si-o poata continua in pace. Acela era adevaratul motiv al vizitei ei, un motiv pe care nu i-l spusese nici lui Caius si nici lui Demitri cand o intrebase. Ofta in sinea ei si pe urma inghiti in sec cand auzi cuvintele barbatului. Prin urmare, intelesese bine. Fu pe punctul de a-i spune ceva cand pe nepregatite ii simtise atingerea. Ii apuca mana la randul ei si il urma. Se intoarse doar cu chipul in profil ca sa il observe. Stia deja ca el luase decizia de a o omori pe Pandora, chiar inainte ca Adalya sa i-o ceara direct. Tacu si astepta. Nu spuse nimic cand la picioarele lor vazu sabia ce urma sa franga corpul animalului. Dupa cateva secunde se apleca si ridica sabia. O tinu strans de maner cu ambele maini aratand astfel ca era de acord cu acea propunere. Adalya isi luase la revedere de la calul acela cu mult timp in urma. Se impace sincer cu ideea ca nu mai exista. Doar vinovatia enorma a femeii o impiedicase sa o ucida pana acum. Facuse gresit, lasand iapa sa sufere. "Atunci ajuta-ma." o spuse indemnandu-l sa isi puna mainile peste ale ei si sa dirjeze sabia el singur spre inima animalului. Sau asa spera pentru ca nu avea de gand sa ii taie capul. Spera ca nici el pentru ca nu voia decat sa o ucida fara sa tasanseasca sangele peste tot. Inghiti in sec pentru a doua oara si nu pentru ca isi simtea gatul uscat. Nu ii era teama de ce aveau sa faca ci chiar din potriva, se simtea linistita. Eliberarea era sentimentul pe care il asteptase de atatia ani. Nu stiuse niciodata ca rezolvarea consta chiar in uciderea Pandorei. Trebuia sa ii multumeasca fratelui ei ? Si mai ales ca se oferise sa o faca impreuna. De ce?
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Create your own social network with a free forum.
« Previous Topic · Grajdurile · Next Topic »
Add Reply