| Welcome to Bloody Cross. We hope you enjoy your visit. You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free. Join our community! If you're already a member please log in to your account to access all of our features: |
| Better than W I N E; closed | |
|---|---|
| Tweet Topic Started: Jan 3 2012, 03:58 PM (434 Views) | |
| Damien L. Mordred | Jan 3 2012, 03:58 PM Post #1 |
![]()
fotograf profesionist
![]()
|
Petrecerile la care Damien lua parte se terminau intotdeauna, dar intotdeauna cu cate o nebunie sau cate o belea in care reusea sa intre; atunci cand distractia era prea mare iar andrenalina dadea pe afara, tanarul de 22 de ani nu mai reusea sa gandeasca coerent. Unde mai pui ca bautura isi facea simtita prezenta, tulburandu-i ratiunea, el nefiind obisnuit sa bea, ba chiar urand excesul de alcool? In acea noapte tarzie, dupa ore bune petrecute in club si dupa un numar imens de shot-uri de tequila, Damien impreuna cu o parte din prietenii alaturi de care se distrase hotarara sa viziteze plaja atat de faimoasa din Australia, in ideea de a face o baie nocturna; genul de lucru pe care oamenii in deplinatatea facultatilor mintale nu l-ar face cu o atat de mare usurinta - la cat de veat era, risca sa fie luat de vreun val si izbit de staci, sau dus undeva departe, in larg. Insa acest lucru nu ii trecu prin minte barbatului, in betia lui, tot ce isi dorea era sa inoate. Ajuns pe tarm, Damien nu se obosi nici macar sa isi scoata hainele de pe el, aventurandu-se in larg cu tot ce avea prin buzunare, lucruri precum portofel, buletin, telefon mobil, cheie de la casa si altele de acest gen. Incepu sa tipe, extaziat, inotand si indepartandu-se tot mai mult de mal si de amicii de care era insotit, acestia ramanand in siguranta, neindraznind sa inainteze prea mult in valurile negre si spumoase ale oceanului, precum prietenul lor cel fara minte. Dupa ce innotul il obosi, se intoarse cu fata spre plaja, realizand stupefiat ca nu mai e nimeni acolo. Nu stia daca acest lucru se detora plecarii de pe plaja a celor cu care venise, sau faptului ca fusese luat de curenti si indepartat de locul din care plecase. Acest lucru il facu sa intre putin in panica, asa ca se hotara sa iasa din apa - o urma de judecata se putea simti, catusi de putin, chiar si in mintea lui tulburata de bautura. Reusi cu greu sa iasa din ocean, simtindu-se obosit si vlaguit din cauza alcoolului si realiza ca el e singura faptura umana ce se mai afla in acel moment pe plaja. Nu stia cu exactitate cat timp statuse in apa, poate trecuse mai mult decat isi daduse el seama, fiind fascinat de luna ce se oglindea sau poate concentrat sa nu fie luat de vreun val. Incepu sa mearga pe tarm, spre est, nu inainte de a isi scoate pantofii din picioare si de a ii arunca printre valuri, acestia reprezentand o povara pentru el in acele momente. Se opri o clipa si se controla in buzunare: portofelul, telefonul, cheile de la apartament inca se aflau acolo, doar ca telefonul a trebuit sa aiba aceeasi soarta ca si pantofii, sfarsind in spuma oceanului - nu mai era bun de nimic, oricum, si-asa vroia sa isi cumpere unul nou. Incepu din nou sa mearga, impleticit, concentrandu-si toata atentia spre a isi mentine echilibrul, zicandu-si ca asta e ultima data cand mai bea. Nu era deloc un fan al bauturii, insa se lasase convins si a cedat mult prea usor; el era de parere ca se poate simti la fel de bine si treaz, doar nu avea niciun motiv sa fie suparat ca sa simta nevoia sa isi incece amarul in ceva. Tot mergand in zig zag pe tarm, fara a sti incotro si fara a se obosi sa ridice privirea din pamant, se trezi inconjurat de morminte si pietre funerare. Scena parea furata dintr-un film de groaza foarte prost, insa acest lucru nu ii impedica inima sa bata atat de tare ca si cum ar sta sa ii iasa din piept; nu era genul aventurier, nu isi dorea sa experimenteze noi senzatii, altele decat a trait deja. Tot ce isi dorea in acel moment era sa fie la el acasa, in pat, asteptand sa adoarma. Calca pe niste crengi, iar in acelasi timp putea sa jure ca a auzit un tipat de femeie, unul sinistru, care ar putea baga in sperieti chiar si pe cel mai viteaz om. "E cineva aici?" sopti cu limba impleticindu-i-se in gura, sperand in acelasi timp sa nu primeasca vreun raspund la intrebare. Se opri si astepta. |
![]() |
|
| Agathe Thorstein | Jan 9 2012, 01:59 AM Post #2 |
![]()
sound manipulation
![]()
|
|
![]() |
|
| Damien L. Mordred | Jan 9 2012, 03:33 PM Post #3 |
![]()
fotograf profesionist
![]()
|
Im betia lui, nu mai putea sa faca distinctia intre imaginatie si realitate, astfel ca nu era nici acum sigur daca intr-adevar auzise pasi in preajma lui, sau daca pur si simplu mintea ii juca feste. Chiar si asa, in inconstienta lui, isi promise pentru a mia oara ca asta e ultima data cand mai bune alcool in gura, pentru ca se ajugnea la astfel de situatii, ca acum, cand ar fi putut fi bine mersi acasa, in patul lui, uitandu-se la televizor sau ceva de genu, decat sa se afle in mijlocul unui cimitir sinistru din apropierea plajei, nestiind cum a ajuns acolo si nestiind nici cum sa plece. Deja intrase in panica, peisajele cu cimitire si morminte si zgomote stranii ce se aud nu era tocmai ideea lui de sitractie, nu se numara printre locurile in care ii facea placere sa fie, nici macar in top 100 nu isi gasea locul. Pret de o clipa, isi pierdu controlul asupra mushcilor de la picioare, care parca refuzau sa il mai asculte, astfel ca pica in fund pe nisipul acoperit de crengi si alte buruieni, ca ultimul betiv. Se sperie din nou, nefiind sigur daca zgomotul fusese intr-adevar provocat de caderea lui sau de prezenta vreunui spirit malefic ce isi facea plimbarea de noapte pe acolo, astfel ca ramase timp de cateva secunde nemiscat, tolanit, cu urechile ciulite pentru a isi da seama daca se mai aude vreun zgomot in linistea mormantala. Din fericire, nu i se paru ca mai aude nimic, asa ca acum era pregatit sa se ridice de pe jos, problema era aceea ca nu prea reusea; puse prima data mainile in spate, incercand sa se impinga cu ajutorul lor, insa fara a avea succes, urmand ca mai apoi sa ii vina ideea sa se puna in patru labe, si sa isi incerce norocul asa. Din fericire, cu chiu cu vai, din acea pozitie reusi sa se ridice in doua picioare, si sa arate cat de cat mai prezentabil, desi la fata pe care trebuia sa o aiba in acel moment, degeaba statea in picioare ca orice om normal, daca nu era capabil sa priveasca fix. Dar era convins ca daca vreo forta malefica bantuia pe acolo, nu avea sa o intereseze nicidecum aspectul lui fizic, daca e ingrijit sau nu, daca e beat ca el sau nu. Incepu sa mearga leganat si in zig zag printre morminte, din cand in cand pierzandu-si echilibrul si tinandu-se de ele, dorindu-si cu ardoare sa gaseasca iesirea si sa se suie in primul taxi pe care il gasea, pentru a fi dus acasa, in siguranta. In conditiile in care ajunsese sa aiba sange in alcool, nicidecum alcool in sange, nu era tocmai sigur daca va fi in stare sa isi aminteasca corect adresa la care locuia, dar orice era mai bine decat sa stea acolo, in cimitir...cel putin undeva, in mijlocul orasului, nu era expus atat de mult vreunui pericol, cum ar fi cel de infarct. Se simtea urmarit, si spera ca asta sa fie numai in mintea lui, pentru ca daca vedea ceva infricosator pe acolo nu putea fi sigur ca nu va muri pe loc, de inima. Se opri din mers, sprijinindu-se cu spatele de trunchiul gros al unui copac batran, gandindu-se sa arunce o singura privire in urma lui, fiind sigur ca, pana la urma, daca era ceva sua cineva acolo care vroia sa ii faca rau, i-ar fi facut oricum. Numara in gand pana la trei, dupa care isi intoarse lent capul spre a privi in spatele lui si implicit al trunchiului de copac, iar ceea ce vazu ii creea un nod in gat, astfel ca nici macar nu reusi sa tipe vreun pic. Nu era vorba de ceva infricosator, ci de o femeie aflata la o distanta destul de mica de el, ce il urmarea cu privirea; nu era vorba ca i-ar fi fost frica de o femeie, insa in situatia data, ceva era in neregula cu ea daca se afla acolo in acea ora din noapte, privindu-l in tacere. "Tu..esti...salvarea mea?" ii sopti femeii, stiind ca aceasta il va auzi, nefiind convins ca raspunsul avea sa fie unul pozitiv. Statea cu spatele la ea in timp ce ii vorbi si chiar si dupa aceea, cu capul rezemat de copac, pentru a nu intra si mai tare in panica. Daca era sa moara, prefera sa moara fara sa vada nimic. |
![]() |
|
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous) | |
| « Previous Topic · Rookwood Cemetery · Next Topic » |











2:20 AM Jul 11