Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to Bloody Cross. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
Better than W I N E; closed
Topic Started: Jan 3 2012, 03:58 PM (434 Views)
Damien L. Mordred
Member Avatar
fotograf profesionist
Humans
Petrecerile la care Damien lua parte se terminau intotdeauna, dar intotdeauna cu cate o nebunie sau cate o belea in care reusea sa intre; atunci cand distractia era prea mare iar andrenalina dadea pe afara, tanarul de 22 de ani nu mai reusea sa gandeasca coerent. Unde mai pui ca bautura isi facea simtita prezenta, tulburandu-i ratiunea, el nefiind obisnuit sa bea, ba chiar urand excesul de alcool? In acea noapte tarzie, dupa ore bune petrecute in club si dupa un numar imens de shot-uri de tequila, Damien impreuna cu o parte din prietenii alaturi de care se distrase hotarara sa viziteze plaja atat de faimoasa din Australia, in ideea de a face o baie nocturna; genul de lucru pe care oamenii in deplinatatea facultatilor mintale nu l-ar face cu o atat de mare usurinta - la cat de veat era, risca sa fie luat de vreun val si izbit de staci, sau dus undeva departe, in larg. Insa acest lucru nu ii trecu prin minte barbatului, in betia lui, tot ce isi dorea era sa inoate.

Ajuns pe tarm, Damien nu se obosi nici macar sa isi scoata hainele de pe el, aventurandu-se in larg cu tot ce avea prin buzunare, lucruri precum portofel, buletin, telefon mobil, cheie de la casa si altele de acest gen. Incepu sa tipe, extaziat, inotand si indepartandu-se tot mai mult de mal si de amicii de care era insotit, acestia ramanand in siguranta, neindraznind sa inainteze prea mult in valurile negre si spumoase ale oceanului, precum prietenul lor cel fara minte. Dupa ce innotul il obosi, se intoarse cu fata spre plaja, realizand stupefiat ca nu mai e nimeni acolo. Nu stia daca acest lucru se detora plecarii de pe plaja a celor cu care venise, sau faptului ca fusese luat de curenti si indepartat de locul din care plecase. Acest lucru il facu sa intre putin in panica, asa ca se hotara sa iasa din apa - o urma de judecata se putea simti, catusi de putin, chiar si in mintea lui tulburata de bautura.

Reusi cu greu sa iasa din ocean, simtindu-se obosit si vlaguit din cauza alcoolului si realiza ca el e singura faptura umana ce se mai afla in acel moment pe plaja. Nu stia cu exactitate cat timp statuse in apa, poate trecuse mai mult decat isi daduse el seama, fiind fascinat de luna ce se oglindea sau poate concentrat sa nu fie luat de vreun val. Incepu sa mearga pe tarm, spre est, nu inainte de a isi scoate pantofii din picioare si de a ii arunca printre valuri, acestia reprezentand o povara pentru el in acele momente. Se opri o clipa si se controla in buzunare: portofelul, telefonul, cheile de la apartament inca se aflau acolo, doar ca telefonul a trebuit sa aiba aceeasi soarta ca si pantofii, sfarsind in spuma oceanului - nu mai era bun de nimic, oricum, si-asa vroia sa isi cumpere unul nou. Incepu din nou sa mearga, impleticit, concentrandu-si toata atentia spre a isi mentine echilibrul, zicandu-si ca asta e ultima data cand mai bea. Nu era deloc un fan al bauturii, insa se lasase convins si a cedat mult prea usor; el era de parere ca se poate simti la fel de bine si treaz, doar nu avea niciun motiv sa fie suparat ca sa simta nevoia sa isi incece amarul in ceva.

Tot mergand in zig zag pe tarm, fara a sti incotro si fara a se obosi sa ridice privirea din pamant, se trezi inconjurat de morminte si pietre funerare. Scena parea furata dintr-un film de groaza foarte prost, insa acest lucru nu ii impedica inima sa bata atat de tare ca si cum ar sta sa ii iasa din piept; nu era genul aventurier, nu isi dorea sa experimenteze noi senzatii, altele decat a trait deja. Tot ce isi dorea in acel moment era sa fie la el acasa, in pat, asteptand sa adoarma. Calca pe niste crengi, iar in acelasi timp putea sa jure ca a auzit un tipat de femeie, unul sinistru, care ar putea baga in sperieti chiar si pe cel mai viteaz om.
"E cineva aici?" sopti cu limba impleticindu-i-se in gura, sperand in acelasi timp sa nu primeasca vreun raspund la intrebare. Se opri si astepta.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Agathe Thorstein
Member Avatar
sound manipulation
Impure Vampires
  • Unul din lucrurile pe care le facea Agathe cu mare placere era sa se plimbe, singura, pe plaja Bondi, mereu dupa miezul noptii si mereu sfarsind printre pietrele funebre ale cimitirului Rookwood. Era mereu o liniste totala pe care vampira o imbratisa cu drag, fiind unul din putinele lucruri pe care le iubea cu adevarat, pe langa libertate si Julia, fetita despre care nu mai vorbise cu nimeni de cand parasise Norvegia si de a carei existenta nu stia nimeni altcineva in afara de creatorul ei. Tocmai la ea se gandea ori de cate ori pasea prin nisipul udat de valurile puternice ale apei, apa pe care Agathe o evita mai tot timpul, nefiind tocmai o fana a inotului. Pe cat de mult indragea nisipul, plaja si linistea data de acest loc care ii permitea sa gandeasca intr-o armonie desavarsita, uneori prea ideala, Agathe detesta apa.

    Si-ar fi dorit sa nu fi fost deranjata si in acea noapte de cine stie ce eveniment intamplator, dar mirosul puternic de sange uman o atragea aproape inconstient sa faca pasi mai mari, mai repezi inspre directia cimitirului. In fond, oricate planuri isi facea, oricat analiza ceea ce se intamplase cu ani in urma, cand fusese ea transformata si adusa cu forta in Australia, Agathe nu gasise pana acum persoana potrivita care s-o ajute sa-si schimbe soarta si singuratatea pe care o accepta mai mult ca pe o pedeapsa decat ca pe o strategie de vampir experimentat, care stia in ce pericole se pune daca nu este singur. In acea zi, Agathe alesese sa renunte la tinutele elegante, mult prea extravagante pe care le imbraca de-obicei, punandu-si in schimb o bluza fluida, cu maneci lungi, destul de transparenta, in nuante fade de albastru si o pereche de jeansi visinii pana peste genunchi. Avea in mana perechea de botine maro inchis pe care si le scosese pentru a pasi pe nisip fara sa le strice interiorul atat de pretios. Cu cat inainta mai mult, dar fara prea mare graba inspre cimitir, caci nu avea chef de vanatoare si masa in acea noapte, Agathe auzi un tipat sfasietor al unei persoane de sex feminin. Trebuia sa fie una din cei doi oameni ale caror sange il mirosise si ea. Probabil un alt vampir isi satisfacuse foamea in acea noapte. Agathe zambi discret in colturile gurii, fara insa sa fie afectata de vreun gand sau vreo senzatie suplimentara.

    Ajunse in cimitir la cateva minute dupa aceea. Nu intra pe intrarea principala, ci printre pietrele funebre al mormintelor plasate prost, parca cu un respect total inexistent de niste muncitori incompetenti ori niste persoane ce nu doreau sa mareasca locul in care era amplasat cimitirul, si astfel inghesuiau cat puteau oasele celor ce se odihneau acolo. Agathe nu avea cine stie ce solidaritate cu mortii, nici cu semenii ei, da' pai cu alte lucruri, era loiala unui singur lucru si acela era stiut de putini si asa era cel mai bine. Mergea incet, desculta, tinandu-si in continuare in mana stanga botinele, ca si cum ar fi fost inca pe nisip, desi talpile ei intampinau deja pietricele micute si ascutite care ii taiau pielea fina din loc in loc. Isi ridica putin capul, pana atunci citind in viteza numele celor ce avusesera nefericitul destin de a ajunge acolo, si vazu in fata ochilor cel de-al doilea om pe care il simtise. Sangele lui parca clocotea in interiorul acestuia, fiind insa amestecat si cu o aroma extrem de intensa de alcool, semn ca baiatul era atat de ametit incat probabil abia daca o observase in intunericul noptii. Desi luna lumina putin zona, nu era atat de vizibil ceea ce se intampla pe-acolo, cimitirul avand deasupra sa un fel de acoperis format din coroanele dese ale copacilor extrem de inalti din jurul mormintelor. Agathe ramase la o mica distanta de baiat, observandu-l si incercand sa-si dea seama daca era sau nu in interesul ei sa intre in vorba cu acesta. Un omulet beat nu era tocmai ceea ce isi putuse dori ca si companie pentru acea noapte, daca se putea spune ca isi dorise vreun fel de companie...
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Damien L. Mordred
Member Avatar
fotograf profesionist
Humans
Im betia lui, nu mai putea sa faca distinctia intre imaginatie si realitate, astfel ca nu era nici acum sigur daca intr-adevar auzise pasi in preajma lui, sau daca pur si simplu mintea ii juca feste. Chiar si asa, in inconstienta lui, isi promise pentru a mia oara ca asta e ultima data cand mai bune alcool in gura, pentru ca se ajugnea la astfel de situatii, ca acum, cand ar fi putut fi bine mersi acasa, in patul lui, uitandu-se la televizor sau ceva de genu, decat sa se afle in mijlocul unui cimitir sinistru din apropierea plajei, nestiind cum a ajuns acolo si nestiind nici cum sa plece. Deja intrase in panica, peisajele cu cimitire si morminte si zgomote stranii ce se aud nu era tocmai ideea lui de sitractie, nu se numara printre locurile in care ii facea placere sa fie, nici macar in top 100 nu isi gasea locul. Pret de o clipa, isi pierdu controlul asupra mushcilor de la picioare, care parca refuzau sa il mai asculte, astfel ca pica in fund pe nisipul acoperit de crengi si alte buruieni, ca ultimul betiv. Se sperie din nou, nefiind sigur daca zgomotul fusese intr-adevar provocat de caderea lui sau de prezenta vreunui spirit malefic ce isi facea plimbarea de noapte pe acolo, astfel ca ramase timp de cateva secunde nemiscat, tolanit, cu urechile ciulite pentru a isi da seama daca se mai aude vreun zgomot in linistea mormantala.

Din fericire, nu i se paru ca mai aude nimic, asa ca acum era pregatit sa se ridice de pe jos, problema era aceea ca nu prea reusea; puse prima data mainile in spate, incercand sa se impinga cu ajutorul lor, insa fara a avea succes, urmand ca mai apoi sa ii vina ideea sa se puna in patru labe, si sa isi incerce norocul asa. Din fericire, cu chiu cu vai, din acea pozitie reusi sa se ridice in doua picioare, si sa arate cat de cat mai prezentabil, desi la fata pe care trebuia sa o aiba in acel moment, degeaba statea in picioare ca orice om normal, daca nu era capabil sa priveasca fix. Dar era convins ca daca vreo forta malefica bantuia pe acolo, nu avea sa o intereseze nicidecum aspectul lui fizic, daca e ingrijit sau nu, daca e beat ca el sau nu. Incepu sa mearga leganat si in zig zag printre morminte, din cand in cand pierzandu-si echilibrul si tinandu-se de ele, dorindu-si cu ardoare sa gaseasca iesirea si sa se suie in primul taxi pe care il gasea, pentru a fi dus acasa, in siguranta. In conditiile in care ajunsese sa aiba sange in alcool, nicidecum alcool in sange, nu era tocmai sigur daca va fi in stare sa isi aminteasca corect adresa la care locuia, dar orice era mai bine decat sa stea acolo, in cimitir...cel putin undeva, in mijlocul orasului, nu era expus atat de mult vreunui pericol, cum ar fi cel de infarct.

Se simtea urmarit, si spera ca asta sa fie numai in mintea lui, pentru ca daca vedea ceva infricosator pe acolo nu putea fi sigur ca nu va muri pe loc, de inima. Se opri din mers, sprijinindu-se cu spatele de trunchiul gros al unui copac batran, gandindu-se sa arunce o singura privire in urma lui, fiind sigur ca, pana la urma, daca era ceva sua cineva acolo care vroia sa ii faca rau, i-ar fi facut oricum. Numara in gand pana la trei, dupa care isi intoarse lent capul spre a privi in spatele lui si implicit al trunchiului de copac, iar ceea ce vazu ii creea un nod in gat, astfel ca nici macar nu reusi sa tipe vreun pic. Nu era vorba de ceva infricosator, ci de o femeie aflata la o distanta destul de mica de el, ce il urmarea cu privirea; nu era vorba ca i-ar fi fost frica de o femeie, insa in situatia data, ceva era in neregula cu ea daca se afla acolo in acea ora din noapte, privindu-l in tacere.
"Tu..esti...salvarea mea?" ii sopti femeii, stiind ca aceasta il va auzi, nefiind convins ca raspunsul avea sa fie unul pozitiv. Statea cu spatele la ea in timp ce ii vorbi si chiar si dupa aceea, cu capul rezemat de copac, pentru a nu intra si mai tare in panica. Daca era sa moara, prefera sa moara fara sa vada nimic.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Join the millions that use us for their forum communities. Create your own forum today.
« Previous Topic · Rookwood Cemetery · Next Topic »
Add Reply